Blogocular

Am fost, am privit si m-am minunat si acum am venit sa va povestesc cum a fost. La mine totul a inceput insa putin mai devreme.

Werchter, ziua 1. Marti, 30 iunie.

Urcat in masina, plecat la Bucuresti, a doua zi de dimineata avion.

Werchter ziua 2. Miercuri, 1 iulie.

Trezit dis-de-dimineata, luat consoarta de mana, taxi, Aeroportul Baneasa. Am zburat prima data cu low cost, WizzAir. Deci. Aeroportul Baneasa. Mai precis statia de autobus Baneasa. Jeg, inghesuiala, lume pestrita, ca la iarmaroc. Check in. Bagajul de mana al consoartei arata cam mare, avea voie doar 10 kg. Cu un sictir demn de pumni in gura, fatuca de la Wizz il pune pe cantar, asteptand cu interes sa se stabilizeze cantaru’. Stupoare. 10.00kg. Rumoare in sala. Eu, pe jos de ras. Nu-l cantarise acasa.

In avion. Pe biletu’ de imbarcare scria in dreptul locului FREE. Mda, ce va imaginati exact aia e. E fix ca in troleu. Fugi mai repede, prinzi loc la geam. Fiindca la Wizzair biletele sunt fara locuri. Am prins loc la geam, fiindca fug destul de bine.

Aeroportul Charleroi. Curat, micut si civilizat. “De unde veniti? Din Romania. A, deschideti putin bagajul?” Hehe. Da, il deschid domule politist si te inteleg perfect. Vin din Romania, chiar daca am fata de altceva. Si te inteleg. Bus catre Bruxelles. Vreo 45 de minute si suntem acolo. Soferul, daca nu era roman era bulgar sigur. Conducea ca nebunu’ si urla la oricine desfacea un sandwich sau o apa plata.

Bruxelles. Soare puternic, coafura rezista. Mers pe jos o tona fiindca soferul ne-a spus  – dupa harta – ca hotelul nostru e la 5 minute de statie. Un cur. Vreo juma de ora, transpirat, si eu si ea, cu bagaje si cortu’ dupa noi. Ajungem la hotel. Hotel Manhattan. Pe site-ul de rezervare, 3 stele. Pe ghidul Bruxelles,1 stea. Merita jumatate. Si nu, nu aveau fete de romani. Deci se poate si la altii. In baie, apa rece venea prin stanga mult, apa calda din partea opusa. Adica, inainte te oparesti si apoi te stingi repede cu apa rece. Dar nu m-am oparit. Fiindca nu era apa calda. Deh, etajul 8. Dar sa nu ne pierdem in amanunte. Lasat bagaje, plecat vizitat Bruxelles.

Bruxelles, micul Bucuresti. Jeg, mizerie, jeg din nou. Strada principala de magazine sarbatorea deschiderea reducerilor de vara. Manelisti, au si ei, dar doar dupa vestimentatie. Fite ieftine, idem. Marocani, peste tot. La opt seara strada aia arata ca dupa un banchet in aer liber. Mucuri de tigari nu erau, sau nu le vedeai din cauza jumatatilor de sandwich si a ambalajelor si a can-urilor de Cola aruncate pe jos. Dezastru. Insa la opt si cinci armata de furnici de la salubritate era deja la treaba, si asta impresioneaza. (La opt s-au inchis majoritatea magazinelor, iar Zara la ora opt arata ca un sifonier rasturnat si golit pe podea). In fine, luat cina, preturi rezonabile. Singura nemultumire a consoartei a fost ca alora daca le ceri fresh lemonade iti aduc Fanta. Fresh, probabil. Dupa cina am descoperit si partea frumoasa a orasului, dincolo de nebunia reducerilor de vara. Un fel de Praga mai mica sau un Brasov mai bine intretinut. Nu, nu am vazut Parlamentul European, era prea departe si noi trebuia sa dormim. Urmau patru zile grele de rock’n roll baby!

PS La Hotel Manhattan puteai sa iti aduci si un pet pentru un extra fee de 5 euro. Cainele meu nu ar fi incaput sa doarma pe jos in camera aia de 60 de euro pe noapte.

Werchter ziua 3. Joi, 2 iulie.

Prima zi de rock. Dar pana acolo, drum catre Werchter. Adica, pe jos la gara, tren pana la Leuven si apoi busul special catre Werchter. Primul pas. Drumul la gara. Taximetristul ne-a spus ca e un drum de 10 euro, dar nu are rost fiindca…e dupa colt. Respect pentru turisti sau lene? Habar nu am. Nu era chiar dupa colt, dar era aproape. Trenul. Curat luna. Plin de oameni care merg la Werchter. A fost primul moment in care ne-am simtit inclusi in familia de zombies care mergeau catre marea adunare. Si eram din ce in ce mai multi. Pasul doi. Gara Leuven. Cum cobori din tren, pe peron, indicatoare catre busul special de Werchter. O ora jumatate de coada. N-am simtit nicio frustrare. Deja te simteai acolo. Miile de oameni din toata lumea erau one big happy family. Pasul trei. Werchter. Un satuc micut, care traieste tot anul din acest festival si din concertele din jurul lui. Bestial. Arhitectura tipica Benelux, totul este caramida. De ce noi a trebuit sa copiem basinile de case din Spania si Italia vopsite in toate culorile si nu minunatiile astea de fatade din caramida? Nah, revenim. Mers pe jos, in ritm cu lumea catre campingul nostru. Grabiti, ca sa retinem locuri pentru 6 corturi. Ceilalti ai nostri erau pe drum.

Campingul C3. Fiecare din cele 9 zone de campare erau sold out de cateva luni. 80 de mii de zombies, plus cei care nu au campat. Total de vreo 100 si ceva de mii. Fiecare zona de campare are un cort imens de unde cumperi food and drinks. Excelenta organizare. Prins locuri de campare intr-una din cele doua padurici din C3. La umbra. Trebuia doar sa spui ca pastrezi sase locuri de cort si cei care te intrebau mergeau mai departe. Fara alte comentarii. Nu, nu injurau. Dupa ce au venit toti, am campat si am plecat. Ca sa nu uitam de ce-am venit. Mancat in cortul C3, 3 euro orice fel de mancare (hamburgeri cu ceapa,adica combustibil ) 1,80 euro orice pahar de bautura. Adica, bere, apa plata, cafea sau Pepsi. Nu conta, acelasi pret. Si jur ca nu mai conta. Nu puteai cumpara cu cash, se cumparau tichete valorice care erau bune doar in C3. In zona festivalului erau altele, mai scumpe. Sa revenim. S-au gandit la tot. Panou cu prize pentru incarcatoarele GSM. Panou cu suluri de hartie igienica in zona budelor. Pisoare separat ca sa nu ocupi o buda doar ca sa te pisi. Dusurile, 3 euro. Nu conta.

Inregimentati in multime si plecat catre prima zi de rock. Adica, fuga catre festival site. Un sfert de ora de mers pe jos, pe care nu-l simteai. Deja se auzea. The zombies were finally reaching home.

The rocking.

Am intrat. Am ejaculat. Nu am auzit si nu am simtit niciodata ceva atat de..complet. Eram acolo. Sunetul nu se compara cu nimic din ce am auzit inainte iar imaginea celor saptezeci de mii de oameni care sa strangeau zilnic pana spre seara acolo e inimaginabila. Mi-am dat seama ca revolutia romana a fost o gluma hehe. Acolo, la Werchter, se intampla anual. E revolutia celui mai mare si mai tare festival rock din lume din ultimii 5 ani. Ca doar asta e premiul pe care l-a incasat in ultimii trei, consecutiv. Deci, sa incepem.

EAGLES OF DEATH METAL.

Nu am prea multe de spus, doar ca numele nu are nicio legatura cu ce canta ei. Un pic prea american pentru mine, dar foarte bun de incalzire. Eram oricum prea excitat ca sa critic ceva in momentul ala.

LILY ALLEN

Toti ochii pe ecrane, ca scena era prea departe inca. Ne-a cantat, ne-a incalzit si ne-a lasat. S-a imbracat in leopard si a fost misto. Fuck you a insemnat o mare de degete ridicate. Nice. P.S. Caldura mare domne’. Deci bere, de doi euro jumate bucata de pahar de 200. Sau 250ml. Oricum cu 200 ajungeai inapoi.

DAVE MATTHEWS BAND.

Un show ok, dar deja ma lovise caldura si ma prezervam pentru ce va urma.

PLACEBO.

Prima data cand i-am vazut live. Deja eram foarte in fata, la vreo cincizeci de m de scena. Un amic de-al meu a adormit. Ne-am imprietenit cu niste belgieni. Atat.

OASIS.

Prima dezamagire personala de la WERCHTER 2009. Mi-au parut plictisiti si fara chef. Liam Gallagher a cantat tot concertul cu mainile in buzunar sau la spate. N-au avut nicio treaba cu publicul. Au cantat totusi tot, mult si bine. Si toata lumea stie ca de la Oasis te poti astepta la show doar in UK. De restul li se cam rupe.

PRODIGY.

N-am vrut sa mai stau, ca eram rupt, dar am zis sa raman putin. Si am ramas pana la final. Nu cred ca ma lovi curand ceva atat de crunt cum m-a lovit Prodigy in seara aia. Doua ore de Prodigy live, cu 70 de mii de oameni, si esti ca nou. Nu mai urasti pe nimeni si nimic. Pot sa scriu doua mii de pagini si tot n-ati intelege. Mi-au turnat energie in vene si apoi au supt-o toata inapoi. Am plecat zambind ca un bou de parca ma drogasem doua ore fara oprire. Ceea ce si facusem de fapt. Cu Prodigy. Probabil cel mai tare show de la Werchter si clar the smash of the day.

Werchter, ziua 4. Vineri 3 iulie. Ziua in care am purtat tricoul cu Romania.

Trezit pe la 12. Baut cafea, check. Facut caca urgent check. Dus rapid de trei euro,check.Verificat respiratie, check, I’m alive. Micul dejun, doua omlete facute sandwich,chek. Prima bere de incalzire,check.Ready for rock, always.

AMY MACDONALD.

I don’t remember SHIT. Adica, nu-mi aduc aminte cacat. Nimic. Zero. Prilej de bere pentru ce va urma. Si inca ceva haleala, fuel pentru mai tarziu. Totusi un clip. Din care tot nu-mi aduc aminte ca am fost acolo.

ELBOW.

Prima surpriza majora la WERCHTER 2009. Nu stiam mare lucru despre ei, acum stiu. Excelenta trupa, excelent sound, primul gig la care habar nu aveam la ce sa ma astept si care m-a atins rau de tot.Elbow pentru mine incepe sa devina un must have in masina si peste tot. Pacat ca doar acum am aflat asta. Thumbs up.Toate.

BLOC PARTY.

Ok, they rocked in their own way. Nu m-au spart, dar mi-au placut. Stiam la ce sa ma astept si au fost exact cum ma asteptam, nimic mai mult nimic mai putin. Dar eram inca sub efectul Elbow.

THE KILLERS.

Dupa ce-am muncit 20 de minute sa ajung in fata, mi-am dat seama ca dupa opt fiole de bere uitasem sa ma pis. Asa ca pe la jumatate am plecat si nu m-am mai intors chiar in fata. Un show decent, din fata bestial. Le-am aratat tricoul meu galben cu Romania dar n-au parut interesati. Mi-au parut totusi dezamagiti ca n-au inchis seara. Dar au energizat pulimea, au cantat, au dansat si ne-au distrat.

COLDPLAY.

The second major smash. Au meritat clar sa inchida seara, si-au inclus show-ul in turul mondial si au venit cu tot ce trebuie. Tunuri de confetti, lumini, sunet, scena mica in mijlocul publicului. Au comunicat, au cantat pentru noi, i-au cantat lui Michael si au facut un show fantastic. Nu credeam ca sunt in stare sa faca asa ceva, nu-i mai vazusem live. Lumea a plecat cantand. Lumea, adica cei 80 de mii de zombies. N-au ratat ocazia sa o intepe pe Lady Gaga care bablagea la scena a doua. Si le-au cantat si alora de la Killers ca sa nu mai fie asa de necajiti ca n-au inchis seara. Macar au dormit mai mult. Concluzie: COLDPLAY au facut totul in stil de mare trupa ce e. Vor fi legendari peste ani. PS I think Chris Martin was fckin’ high.

Werchter, ziua 5. Sambata 4 iulie. Ziua Americii si ziua in care m-a lovit raceala.

M-am trezit lovit de un inceput de raceala sau de gripa porcina. Am baut energizante si cafea, am mancat ca un porc si am ratat 2ManyDJs pentru ca eram pilaf la sfarsitul zilei. Am vazut totusi cate ceva. Adica:

LIMP BIZKIT.

No, de astia nu mi-a placut niciodata. I-am confundat intotdeauna cu Linkin Park. Dar aproape ca mi-au sarit mucii si durerea din gat si raceala la show-ul facut de ei. Nu, rock-ul lor tot nu-mi place, dar live sunt dementiali.

Au urmat Franz Ferdinand si Nick Cave and The Bad Seeds. Nu am vazut mare lucru, facusem febra – so lame. Iar la Nick Cave am stat putin – suna excelent, si am plecat sa radem putin de Kate Perry care se pisicea pe scena a doua. E aproape clar ca odata la ceva timp mai baga in lineup pe cate una/unul/unii doar ca sa-i faca de ras. Si aia vin cu draga inima. A fost si cazul ei.

KINGS OF LEON.

Great expectations. M-as fi dus la astia si pe patul de moarte. Deci m-am dus si asa rupt de raceala care se instalase destul de serios in trupul-gazda, adica imbecilul de mine care a reusit sa raceasca la un festival rock. Sa incep cu ce e bun. Sound absolut bestial, suna mai bine decat pe DVD-uri sau la tv, baiatu’ ala are o voce excelenta, si live si in dus si in buda si ingropat. Nu stiu de ce incep sa-i aduc in mintea mea pe langa Guns’n'Roses. Daca se tin de treaba vor ajunge uriasi. Parti proaste? Parca au avut de sapat un sant, au venit, l-au sapat si au plecat. Putin crispati la inceput, inca nu-si asuma statutul de mari rockeri, imagine de rednecsi pe alocuri, prea americani si singurii pana acum care au pronuntat WERCHTER incorect, adica americaneste. DAR, aproape ca treci cu vederea tot. They rocked. La refrenul de la sex is on fire au cantat toti cei aproaximativ 80 de mii de oameni. Moment excelent. Si ca fapt divers la inceput a aparut un carton pe care scria “The kings conquered Romania”. Nice.

2ManyDJs – i-am ratat si m-am ofticat.

Werchter, penultima zi. Rockareala grea.

Am inceput ziua la cortul cu vraci. Nu mai rezistam, m-am dus la aia sa ma puna pe picioare. Gratis. M-au consultat trei medici care vorbeau perfect engleza. Si totusi, eu le ziceam ca-s racit, ei ca am cadere de sare. Mi-au dat sa beau vreo patru pahare de apa cu sare. Pe rand, cate doua de la primii doi. Apoi am convins-o pe a treia sa-mi dea doua aspirine si-am plecat. Dupa doua ore eram destul de bine. Bun de baut adica, si am baut.

THE MARS VOLTA.

Vorba unui prieten, astia nu vor sa cante impreuna. N-am inteles nimic de la astia. Dar nimic. Oricum era putina lume inca, asa ca ploaia puternica de a venit i-a imprastiat si pe-aia. Dezamagitor. Am plecat la cort sa ne schimbam, am ratat Black Eyed Peas care n-am inteles ce cautau pe Main Stage in ziua aia sau in general. M-am intors insa la timp pentru..

KAISER CHIEFS.

Au facut un show excelent. Bine, cat pot ei. Mi-a placut. Si multa multa lume. Deja prea multe tricouri cu Metallica.

NINE INCH NAILS.

Ce dracu’ pot sa mai spun aici? De ce au fost inaintea lui Metallica si nu dupa? De ce n-au inchis ei seara sa plec fericit? Habar nu am. Probabil cel mai tare concert live de la WERCHTER 2009. Perfect. Sunet curat, NIN, lume cata frunza cata iarba. La un versus cu Metallica i-ar calca in picioare. Nu am destule taste si nici nu vreau. Mergeti sa vedeti NIN oricunde ii prindeti, se pare ca asta e ultimul lor an. Nici nu vreau sa mai scriu despre Metallica.

P.S. Prea putini oameni erau acolo pentru NIN.

Si totusi..METALLICA. A doua trupa care a pronuntat gresit WERCHTER. Show de tur , foarte bun, lumini sound etc. Dezamagirea mea? Inchipuiti-va un monstru care mananca oameni 20 de ani si calca in picioare tot, apoi imbatraneste si vine si se gudura pe langa tine. METALLICA a imbatranit. Si probabil e timpul sa ramana legenda. I-am vazut si la Bucuresti, i-am vazut si aici si am o parere simpla si clara: baieti, ramaneti acolo unde va stiam. You’re pushing it now. Aiurea.

Werchter. Ultima zi. Luni, 6 iulie.

Am venit acasa. Atat. In jegul de Bucuresti. Si m-am culcat tarziu, zambind. Apoi din nou acasa, la Brasov. Aici e macar aerul mai curat.

Later edit: faza celor 4 zile de Festival si cea pe care am uitat sa v-o povestesc a fost furnizata de un amic care a venit cu o zi intarziere. Dialogul:

- Bai, mi-am luat azi o bere…

Urmeaza cateva secunde de liniste in care toti ne intrebam ce naiba de bere o fi gasit omul nostru in conditiile in care se gasea in tot festivalul un singur fel..continuarea sa:

-Drept in fata bai, drept in fata..

Ras isteric. Noi, avand o zi vechime, stiam ca in timpul concertelor zburau pahare de plastic cu “resturi” de bere. Si ele zburau intotdeauna din spate spre fata, logic. No, paharele alea erau urmate de cateva picaturi care de obicei “loveau” primele. Omul nostru a simtit ceva ud si in fractiunea aia de secunda s-a intors sa vada ce e. Si-a vazut. Nu cred ca s-a mai intors sa se uite in spate de-atunci.

Pune şi pe Facebook!

Pe aceeasi temă::

1. Rock Werchter 2010, nume noi.
2. Rock Werchter 2010
3. Rock Werchter, nume noi.
4. Rock Werchter, nume noi.
5. Am revenit..