Blogocular

Odată, demult aş putea deja spune, aveam şi eu prieteni prin cartier cu care mai ieşeam la o bere şi cu care socializam mai mult decât acum când mă văd cu ei numai atunci când se însoară vreunul sau moare altul. Că deh, suntem între două vârste, atunci când deja lucrurile încep să se combine şi cînd începi să le trăieşti pe toate fără să te mai miri de nicio nepotriveală.

Şi ca să intrăm în temă, unul dintre ăştia din cartier prinsese ceva job de-ăla de vindea pe la chioşcuri brânzeturi şi-alte rahaturi şi primise maşină de “servici” şi telefon de “servici” şi era cel mai şmecher dintre noi toţi la un loc. Şi maşina aia a lui de “servici” era un Tico, evident albastru, cu dotări standard – roată de rezervă, volan, cric, banchete etc.

Bun, şi nu mai ţin eu minte ce-a făcut mai exact al meu că a reuşit să descompleteze până şi dotările ălea standard, de la un moment dat nu mai avea roată de rezervă, o dotare mobilă extrem de importantă în zilele ălea pentru orice maşină care se depărta la mai mult de cinci kilometri de oraş. Şi pe lângă el mai avea un coleg în aceeaşi situaţie, asta în condiţiile în care se zvonise printre ceilalţi vânzători-conducători auto din firma aia că în curând se preconizează un control, ceva serios de la Bucureşti, şi trebuia ca fiecare să aibă cam totul în regulă la maşinile din gestiune. Adică nah, să nu-ţi lipsească scaunul, volanul, roata de rezervă şi-alte chestii.

Pe de altă parte, mai aveam noi unul prin cartier care era hoţ. De mic. Băiat fain de altfel, ăsta cu furatul era singului lui defect major. Nu, nu fura de la noi, de fapt nici nu ştiu sigur dacă fura au ba, ce ştiu sigur e că era în contacte strânse cu cei ce furau şi că făcea rost de chestii “pe comandă”, ca “băieţii”…

Şi se întâlnesc ăştia doi odată, la drum de seară şi în loc de taină, cu telefoanele închise ca să nu-i asculte careva şi cu priviri de-ălea aruncate peste umăr, suspectând bineînţeles că din cele câteva milioane de ori când s-au întâlnit întâmplător fix de data asta cineva se va gândi că plănuiesc ceva infracţiune periculoasă. Şi în replici scurte şi cu subînţelesuri şi conotaţii diverse, ăla de prinsese serviciul bun îl roagă pe ăsta rebelul de nu prinsese încă niciun “servici” şi doar fura, să-i facă rost cumva, de la careva, pe comandă, de două roţi de Tico. Fiindcă se ştie, colegii se ajută între ei şi niciodată nu se lasă la greu iar cum celălalt de la serviciul bun care era în aceeaşi situaţie nu avea relaţii unde trebuia, au decis amândoi să le comande de la vecinul de cartier. Zis şi făcut, se despart plecând amândoi în direcţii diferite, prefăcându-se că nu se cunosc şi că au vorbit chestii de-ălea mărunte gen “aveţi un ceas?” sau “ce urât e-afară…”…

Acum, că trebuie să vă spun asta, hoţii au nişte chestii nescrise de-ale lor. Ei se cunosc între ei, fiindcă sunt aşa de low-profile încât numai un hoţ poate recunoaşte un alt hoţ, dar niciodată nu se întreabă unul pe altul chestii de-ălea personale, gen “cum o cheamă pe nevastă-ta” sau “câţi copii ai” şi cu-atât mai puţin îşi cunosc numele reale. Ei lucrează, precum scriitorii, sub adăpostul unui pseudonim ales de obicei aiurea, la derută. Ei nu se întâlnesc ca şi oamenii normali acasă la unul dintre ei la o cafea, la un vin. Ei nu socializează între ei precum oamenii normali, nu se vizitează, nu ştiu mare lucru unul despre celălalt evitând astfel ţigăniile care pot apărea atunci când unul dintre ei este “turnat” la miliţie şi trebuie să suspecteze pe careva.

Bun, gata că iar m-am lungit şi-am făcut dintr-o poveste simplă un mare rahat pe care mai mult ca sigur nu-l va citit nimeni până la final.

Care final, fiindcă eu cred că e evident, o să-l fac scurt şi la obiect în contrapartidă cu acest post inacceptabil de lung:

Într-o dimineaţă, norocosul de care vă spuneam mai devreme că e atât de norocos să aibă un coleg care să-l ajute necondiţionat, şi-a găsit, clar, maşina de “servici” pe butuci, cu două roţi lipsă.

Nu a făcut niciodată reclamaţie la miliţie.

Personajele din poveste sunt fictive, eu nu ştiu nimic, habar nu am cine şi ce. Clar?

Mai jos un scurt metraj în temă care a mai fost pe blog dar care se potriveşte mai bine aici:

2 people like this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Nu există alte posturi pe această temă.