Blogocular

…la pachet. Acum, şi în ambalaj dedicat.Pentru cârcotaşi, am găsit punga pe jos într-un bar. La fel şi pentru miliţieni.

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Mă uitam zilele trecute la nişte imagini extraordinare cu România călcând în picioare Argentina la World Cup 94, asta după ce am văzut imaginile cu Gică Popescu şi Hagi jucând în meciul caritabil de acum câteva zile de la Lisabona. Şi mi-am adus aminte de noaptea aia nenorocită în care Suedia ne bătea la penalty-uri şi ne elimina în meciul imediat următor şi nimeni din cei adunaţi prin parcări în faţa televizoarelor (da, vorbesc de nişte vremuri în care oamenii simţeau nevoia să vadă un meci de-al naţionalei împreună şi scoteau televizoarele la patru dimineaţa în faţa blocului), nimeni, ziceam, nu era supărat pe vreun jucător. Am văzut oameni în toată firea plângând, oameni care consolau alţi oameni, am plâns şi eu, am trăit vreo 3-4 zile de doliu naţional. Dar când au venit acasă i-au aşteptat cu miile. Fotbaliştii echipei naţionale erau eroii noştri şi ăia erau, într-adevăr, generaţia de aur.

Cristian Chivu. Unul dintre fotbaliştii reprezentativi ai generaţiei actuale. Cariera lui a început, poate, cu golul marcat împotriva Angliei în 2000. Cârcotaşii spun că a fost din greşeală, eu le răspund că e fundaş. A jucat la Ajax şi ştiu fani ai lăncierilor din Amsterdam care şi acum plâng fiindcă le-a plecat. În Italia, la Roma, era al doilea cel mai iubit fotbalist după căpitanul Totti. Acum joacă la Inter şi îşi face treaba excelent.

Din păcate pentru el, generaţia actuală a naţionalei României nu l-a ajutat să rămână în istorie decât drept căpitanul unei echipe slabe a României, mediocră şi submediocră. Nu s-a auzit de el niciodată cum că ar fi rupt capete de ospătari, ar fi f***t actriţe porno (asta nu e chiar nasol), şi-ar fi băgat prafuri sub nas sau şi-ar fi injectat căcaturi. Niciodată. Şi poate chiar de aceea n-aş crede nici acum dacă aş vedea într-un ziar o ştire de genul şi aş fi mai mult decât convins că sunt doar cârcoteli.

Mutu. Adrian Mutu. Fost jucător al echipei naţionale de fotbal a României. Iar noi, fanii (încă) echipei naţionale îi dorim succes mai departe. Atât.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Un revelion suspect, petrecut în compania amicilor şi a unei chimicale legale despre care a doua zi am aflat că „vă ajută să creşteţi în cel mai agreabil mod una dintre cele mai preţuite şi iubite specii de arbusti. Realizat pentru a va oferi dumneavoastră cel mai frumos Bonsai”, m-a lăsat cu un gust amar (de Heineken trezit) şi cu o întrebare. Băi, dacă într-o zi vă sună la uşă Motanul Încălţat, voi l-aţi pune să se descalţe când intră în casă? Chestiune care, logic, naşte o a doua întrebare: oare Motanului Încălţat îi put şosetele?

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Şi e aiurea. Cum ar fi ca fumatul să facă bine şi să fie recomandat de către medici? Sau consumul de droguri şi alcool să întinerească şi să încetinească procesul de îmbătrânire? Sau cheltuitul necugetat al banilor să-ţi aducă alţi bani în cont, aşa, de aiurea? Sau mâncatul în neştire să te facă să slăbeşti. Nu, nu se-ntâmplă toate astea, dimpotrivă. Tot ce creează dependenţă e de căcat, dăunează, te trage în jos. De ce naiba alergatul dimineaţa devreme timp de două ore nu te face dependent? Sau mâncatul sănătos…sau sau sau. L-aş întreba pe Doamne-Doamne dacă aş fi în relaţii măcar acceptabile cu el, dacă nu-i pare rău? Nu i se pare că undeva, cândva, a greşit? Că era atât de simplu să ne facă pe toţi buni, realizaţi şi sănătoşi. Te trezeai dimineaţa, băgai o cafea şi-un pachet de ţigări, o vodcă stinsă cu ceva bere, băgai ceva pe nas sau în vene, te puneai la un somnic, mâncai mai apoi o ceafă de porc grasă, la grătar, cu ceva cartofi prăjiţi, ieşeai mai pe după-masă prin oraş, până spre seară spărgeai toţi banii, mergeai la bancomat mai scoteai ceva, mergeai noaptea la un non-stop după provizii…a doua zi erai mai tânăr, mai sănătos şi mai bine dispus. Şi tot aşa.

LE:poza

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Se dă una bucată semi-băiat-de-bani gata şi una bucată gagică, mai săracă, dar cinstită. El, curu-n maşină dintotdeauna, maşină de la 18 ani, maşină şi acum. Autostop? N-a auzit de el. Ea? Nimic. Autostopul? Principalul mijloc de deplasare “extraurban”. Discuţie în maşină. Că de ce el nu ia niciodată autostopişti, el că nu-l interesează, ea că nu e uman…nesfârşit. În toiul dialogului care se apropia vertiginos de o ceartă idioată, tipică de altfel, pe marginea drumului pe care “navigau” cei doi apar patru bucăţi femei, la vreo cincizeci de ani, proaspăt ieşite de la schimbul doi de la o fabrică din sătucul prin care treceau. El nervos probabil, sau sătul de gură şi de părerile eronate ale gagicii, trage brusc pe dreapta şi se oferă să le ia pe toate patru. Aşa, ca să arate şi el că e uman. Cu orice risc. Chiar şi cu riscul să nu încapă toate patru. Că deh, femeile erau muncitoare vânjoase crescute pe slănină şi pită cu untură. Primele trei se înghesuie urgent în spate, murmurând în continuu cuvinte de mulţumire şi fericite de norocul pe care l-au avut. A patra? Ei bine a patra ,cu o privire cel puţin mofturoasă, le spune celorlalte trei cum că ea nu se urcă să se înghesuie după atâtea ore de muncă în maşina aia cu două uşi şi prea puţin spaţiu în spate.. Ălea hai, aia că nu, baiatu’ nostru privea tâmp şi asculta răbdător gândindu-se că poate aşa se face atunci când iei autostopişti. Adică probabil se simţea chiar puţin vinovat că nu putea oferi condiţii mai de doamne-ajută bietelor femei care, săracele, tocmai ieşiseră de la muncă. Totul durează, să zicem, un minut, după care într-un final mofturoasa se lasă convinsă cu greu şi îşi înghesuie curu’ lăbărţat lângă celelalte trei cururi aşijderea. Se pleacă. Trec cinci minute. Din spate se aude aceeaşi voce ascuţită a mofturoasei care se plângea celorlalte trei cum că în afară că e înghesuială, mai e şi muzică “ca la nebuni”. Baiatu’ nostru, politicos şi bine educat, o dă mai încet. În fine, se ajunge în următorul sătuc. La destinaţie. “Pe unde vă las”…Pai în centru e bine”. Baiatu’ nostru opreşte maşina, fără să crâcnească, fix în locul indicat. Cele trei coboară. A patra, nu. Întreabă: “Pai nu mergeţi până în Reconstrucţia?” “Ce e Reconstrucţia?” “Pai unde stau eu, aici aproape”.” Păi nu că deja am trecut de unde mergeam noi..” Ea: “Nu pot să cred”.

În tot acest timp nu aţi mai auzit nimic, nu-i aşa, de fata săracă, mama răniţilor, pusă pe fapte bune? Nu, fiindcă ea a stat cuminte, pe scaunul din dreapta, fără să zică nimic. Şocată sau nu de doamna căreia i se cuveneau servicii de hitchhiking all-inclusive, abia acum se trezeşte şi decidă să re-intervină în povestea noastră, coborând din maşină şi spunând, cu ochii aproape în flăcări, doar atât: “Doamnă, vă rog să coborâţi din maşină. ACUM”

Cu multă impertinenţă ne asumăm meritul că voi, ăştia care ne citiţi, aveţi încredere în noi, ăştia care scriem pe www.blogocular.ro. Şi acestea fiind spuse vă mai zicem cu mâna pe inimă că această poveste este una foarte reală. Nu am reuşit să stabilim însă, nici după dezbateri îndelungi, dacă femeia era drogată şi dacă da, cu ce mai exact. Fiindcă feelingu’ trebuie să fie bestial.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Mi-am dat seama că nu sînt singur. Aş vrea să mă simt la fel şi la mine în ţară. Lumea ar trebui să încerce să mă ajute altfel, nu să mă ia la mişto cu chete. Le mulţumesc celor care m-au ajutat cu adevărat.

Fiindcă şi el s-a prins că ar fi mai mult decât jenant ca tanti Nuţi care trăieste cu cincizeci de euro pe lună să-i dea lui cinci…şi-ar mai fi nişte argumente dar îl lăsăm pe ăsta care eu zic că e de ajuns…

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Propunerea a fost făcută acum ceva vreme de către Cristi Borcea. Am aşteptat să văd cum va evolua acest caz, am crezut că Roman Abramovici o să fie tentat să-şi adauge la nume “the merciful” şi la sfârşitul lecţiei o să-l elibereze pe Mutu de imposibila povară. Ei bine lucrurile nu se prezintă prea fericit şi metodele de a fenta această datorie sunt tot mai puţine. Una ar fi să renunţe la fotbal şi/sau să atace decizia în civil. Ambele variante ar putea provoca probleme şi mai mari. Normal, sunt şi vocile care sunt de părerea că “drogatul” ar trebui să plătească precum orice om normal şi să nu-şi mai facă toată planeta probleme din cauza lui. Ce plm, are ce să vândă. Este adevărat că omul şi-a făcut-o cu mâna şi nara lui, dar am şi câteva motive care mă fac să cred că varianta cu cheta nu este o ideea rea. Poate că sunt influenţat de cele două nopţi grele pe care le-am avut în acest weekend, but here I go:

* cheta naţională/internaţională etc. – fiind un caz deosebit, ar putea să prindă ceva expunere internaţională şi cred că s-ar strânge măcar o parte semnificativă din bani destul de uşor. Mă gândesc că donaţiile majoritare ar fi de 1,5 sau 10 euro , sume ce nu fac mare pagubă în niciun buget.
* normal, nimeni nu este obligat să fac nimic. Aşa că cei care sunt contra ar putea să-i lase în pace pe cei care vor să ajute. Normal, cu condiţia ca şi cei din urmă să nu-i deranjeze pe restul. Printre altele asta înseamnă şi NO SPAM.

* cel mai important răspuns este la întrebarea de ce? Chiar dacă a fost prost, chiar dacă  vorbeşte de multe ori prostii, (stelist fiind chiar mi-aş dori să am ocazia de a-i trage câteva şuturi în fund), omul  a contribuit mai mult la imaginea României decât toate bugetele aruncate pe campanii tâmpite. Tâmpite pentru că sunt mincinoase şi oricine ar veni la noi aşteptându-se sa găsească ce a văzut în clip ar pleca dezamăgit şi nu ar mai călca în veci pe aici. Şi  nici cei pentru care este lider de opinie. Revenind, de câte ori a venit la naţională, chiar am simţit că se agită.

Poate cel  fain gol pe care l-a marcat, cu un comentariu interesant:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Si apropos de postul anterior…sugestii.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Si daca nu se intampla sa se opreasca in coloana o prindeau fix ****.

Later edit: mie-mi pare pe opium mai degraba politistul care da declaratii.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

…executat pentru trafic de droguri, zice Realitatea, preluare de la Adevarul. Si ministeru’ cica nu stie nimic. Si cica asteapta un comunicat, o veste…un semnal cu fum de la chinezi pentru ca apoi sa instiinteze oficial familia. Pai doamna Negrea, stiti ce i-a trecut fiului dumneavoastra prin cap saptamana trecuta?…Un glont.

Si sa zicem ca ziaristii p**ii au avut decenta sa ii schimbe numele. Atunci, doamna Negrea, il puteti recunoaste din poza atasata articolului. Si daca au pus si poza asa, aiurea, de pe haifaiv…?

DIICOT cica a confirmat. Dar la ei pe site n-am gasit nimic.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!