Blogocular

Am zis acum ceva timp că dacă este să poată cineva să oprească maşinăria de fotbal a Barcelonei, acela poate fi doar “The Special One”. Nu sunt fan Inter, departe de mine, nu sunt fan al fotbalului italian în general, dar mă declar, dacă nu fan, măcar un admirator al lui Jose Mourinho. O analiză pertinentă aici, pe noul blog al lui Meme Stoica, unul dintre puţinii oameni de fotbal din România care cunoaşte cu-adevărat acest sport.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Nu se poate ca măcar odată în viaţa voastră de bitongi neascultători să nu fi auzit chestia asta spusă de mama sau de tata când dădeai foc la muşama, spărgeai geamu’ la baie sau scoteai limba către baba de la parter. Asta era pedeapsa supremă, îngrozitorii ţigani fiind o specie clar diferită, creaturi rele şi odioase, care avea inevitabil saci în care băgau copiii şi plecau cu ei departe, fiindcă ţiganii nu stăteau nicăieri, erau murdari şi se hrăneau cu resturi de mâncare de pe la containerele de gunoi. Inevitabil, expresii de genu’ “te milogeşti ca ţiganu’ “, “de ce furi mă, eşti ţigan?” sau “bă, ce ţigan eşti” au intrat în folclorul românesc şi ne-au petrecut de-a lungul vieţii noastre de est-europeni toleranţi, singurii de altfel care acum vreo sută şi ceva de ani am tras ţiganii la vatră în loc să-i izgonim aşa cum au făcut toţi ceilalţi. Noi şi sârbii, poate şi ungurii. Dar noi, mai cu moţ, am şi legalizat-o. Şi europenii cu siguranţă s-au bucurat că i-am scutit de-o treabă şi şi-au râs în barbă şuşotind între ei că “ce proşti sunt românii, hai să le zicem ţigani de-acum!”. Dar să lăsăm istoria şi rahatul european strâns cu drag pe meleagurile noastre…

Şi revenind, nu-i aşa că e de admirat că noi, ăia mai cu creier şi care nu prea avem de-a face cu ţiganii (aspect foarte important), dar crescuţi cu teroarea “datului la ţigani”, suntem totuşi toleranţi şi nu aruncăm cu pietre în ei?

Şi aşa, ca o  notă de final care să regleze puţin echilibrul acestui articol, mi-am pus o întrebare de om care cugetă: de ce n-am auzit niciodată să mi se fi spus că mă “dau la unguri”? Că doar nici p-ăia nu prea îi iubim noi cu tot sufletul. Să fie oare fiindcă p-ăia, fără să ne dăm seama, îi respectăm?

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

…

LE: Concurs: ce naţionalitate avea ăla care-a făcut harta? Premiul concursului: un hectar de pământ şi un ungur care să vi-l lucreze.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

După câteva zile mai friguroase, la Roma de astăzi e cald, cam cum a fost în septembrie la noi. Și mi-am adus aminte că în Florida sezonul explodează iarna. Adică toți americanii se feresc să fugă în Sud în timpul verii datorită căldurii insuportabile, dar toți aceia care nu se înțeleg bine cu frigul își programează vacanța iarna. Mai există o altă categorie a celor mai avuți sau a celor care își permit să muncească de oriunde și care abandonează locurile unde s-au născut migrând spre zone cu condiții climaterice mai blânde sau mai apropiate propriului stil. Asta vorbind aceiași limbă și fără a se simți străini nicăieri, fie că asta înseamnă California, Florida sau Alaska. Și acestea fiind spuse, mi-a trecut prin cap că noi, românii anului 2009 nu vom apuca momentul în care și a noastră Uniune Europeană se va transforma și pentru noi într-o țară. Puțini dintre noi vor prinde momentul când în Europa lumea va migra și din alte considerente decât cele economice sau când a fi român, polonez, neamț sau suedez va fi aproape totuna. Dar, dacă treburile merg bine, ne putem încălzi cu gândul că peste vreo două sute de ani lucrurile ar putea căpăta un aspect mult mai firesc. Oare s-au gândit, atunci când ne-au dat dreptul la liberă circulație, că în afară de faptul că am putea fi o mână de muncă ieftină și umilă, am putea aduce acasă și un “cum se face” de pe unde umblăm, transformând treptat și colțul nostru de Europă în ceva…locuibil și vizitabil?

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!