Blogocular

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

134 friends and counting down. Am devenit intolerant faţă de orice legumă pe care o cultivi sau faţă de orice maimuţă care ţi-a fătat ţie în fermă un maimuţoi cu trei capete şi opt mâini. Şi mă irită pernele pe care le aruncă oameni necunoscuţi în mine. Mă sperie. Mi-e frică. De proşti. În rest, rămân acelaşi om pe care-l ştiţi, ăia care mă ştiţi.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Pentru cei dintre voi care se întrebau ce naiba e cu statusu’ ăla de a stat pe feisbuc câteva ore, here’s data:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Băi, o fi vârsta sau momentul, frigul sau plictiseala, dar pe mine m-a apucat aşa o chestie – nu vreau să-i zic nostalgie că eu sunt cool şi culii nu-s nostalgici – după colegi, prieteni, cunoscuţi şi oameni în general pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului şi de care nu mai ştiam nimic. Şi-uite-aşa, folosindu-mă fără menajamente de atoaoteînfăptuitorul şi atotputernicul feisbuc, m-am apucat astăzi, sărind dint liste în liste, să-mi adaug cunoştinţe de care nici măcar nu mai ştiam dacă-s morţi sau respiră. Şi luând-o eu aşa cu gândul şi plimbându-mă de pe o listă de prieteni pe alta, mi-am adus aminte cum am auzit eu acum vreun an şi ceva că Facebook a depăşit Myspace… Facebook who? Şi m-am luminat: normal că a reuşit, e creat ca să reuşească: a adus în plus faţă de orice altă reţea socială comunicarea interactivă, simplă şi la îndemână, profilul s-a transformat dintr-o cameră personală într-una deschisă, comunicativă şi plină de informaţii despre toţi cei din listă. Nu mai insist, este un improvement clar faţă de tot ce însemna social networking până acum şi care nu avea cum să nu se concretizez, mânuit cum se cuvine, în ierarhia de care vorbeam mai sus.

Începând din 2004 de la prima investiţie notabilă venită de la cofondatorul PayPal, Peter Thiel, Facebook a refuzat sistematic implicarea oricărui gigant online  în treburile lor contabile: pe rând, Microsoft, Google şi Yahoo au fost trimişi la plimbare, parteneriatele fără complicaţii fiind preferate vânzării efective. Ceea ce e distractiv este că Facebook a “intrat pe plus”, declarat de către ei, de-abia prin septembrie 2009.

Nu mai ştiu ce naiba vroiam să zic… a, genul ăsta de reţele vin şi pleacă, cine se promovează mai interesant şi mai eficient, bate. Dar ăştia parcă au făcut totul ca la carte până acum. Aşa m-au prins şi pe mine, ăla cul, să le deschid zilnic pagina şi să mă uit ce-a mai făcut Maricica sau Florică.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

De ceva timp pun link-uri către articolele de pe blog pe contul de Facebook. Despre care Facebook vă voi scrie curând o chestie mai lungă, aşa ca o odă a regelui reţelelor de socializare online din toate timpurile.

Ca urmare, numărul de cititori a crescut, cătinel cătinel. Că încerc să las ipocrizia deoparte şi să-mi folosesc calităţile mele disimulative în alte activităţi ceva mai importante şi astfel să recunosc ca e mişto ca ăia care te citesc să fie cât mai mulţi şi dacă se poate cât mai deştepţi. Dar ca să te prinzi tu cât creier au “hăi” de te citesc, ar trebui să promovezi şi să încurajezi postarea de comentarii pe blog din care să culegi atent informaţia care te-a făcut curios. N-am făcut asta, aici cred că scriu prima dată ceva aproape de subiect, prin urmare comentariile depăşesc cu puţin numărul de posturi publicate din iulie 2009 şi până acum. Adică doar vreo mie. Ceea ce poate însemna ori că nu citeşte nici dracu’ nimic, ori că toată lumea e de acord cu ce scriu. Aiurea, Google Analytics zice că prima nu e reală, eu şi părerile mele distorsionate şi fixiste spunem că nici a doua nu are cum să fie pe bune: aş fi preşedinte. Pardon, Preşedintele.

Şi revenind la povestea despre comentarii, mă gândeam acum, după vreo două săptămâni de activitate în paralel aici şi pe feisbuc, că dacă aş fi cu-adevărat înnebunit după slove aşternute la sfârşitul posturilor de către cei ce-mi citesc halucinaţiile, m-aş oftica teribil când aş vedea că de când însemnările mele “bucură” şi utilizatorii susnumitului site, comentariile destinate mie şi numai mie se strâng, în mare parte, acolo. Şi mă doare sufletul fiind martor, a câta oară, a unui eveniment atât de trist în care atotputernicele forţe imperiale, reprezentantele capitalismului vestic, agresive şi nemiloase, răpesc din nou satisfacţia şi mulţumirea de sine pe care munca ar putea-o oferi producătorului autohton de păreri…

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Asta apropos de testele ălea inteligente de inteligență de pe facebook…

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!