…De-ţi îngheaţă dinţii în gură şi scuipatul se sparge cu zgomot de asfaltul îngheţat. Şi-mi aduc aminte că, puţoi fiind, îmi îngheţau mucii iarnă de iarnă, zi de zi, la geruri similare sau mai brutale decât ăstea de ieri şi de azi. Am eu creierul bruiat de anii care-au trecut sau chiar iernile din puţoimea noastră erau mai dure şi mai “ierni” decât primăverile ăstea cu miros de zăpadă din ultimii ani? Nu că mi-ar fi dor, dar parcă scârţâitul zăpezii sub apăsarea cizmei de cauciuc îmblănite – şi neapărat cu branţuri de pâzlă – îmi suna mai aproape de iarna cu care eram învăţat. Sper numa’ să mor înainte de vremurile când de Crăciun o să mergeţi la plajă.
Citeam undeva că media anuală a temperaturii în România a crescut doar cu 0.5 grade în ultima sută de ani. Să fie aşa? Sau ne lucrează americanii statisticile de oftică?
Vă spuneam acum vreo două zile că aia pe care îi plătim să cureţe zăpada, nu-s. Bun, şi vă mai spuneam că am hotărât să dau conştiincios zăpada din faţa porţii. Zis şi făcut. Şi a doua zi, cu bucurie în suflet şi plini de elan, au venit şi “deszăpezitorii”. Şi mi-au pus zăpada la loc, în faţa porţii, plus un bonus de vreo 20 de centimetri. C-aşa-i în tenis…
Alta mişto: veneam pe un drum de 4 benzi, două pe sens, dinspre Braşov înspre Codlea, când în faţa mea am văzut pe prima banda camionul ăla primitiv cu un prăpădit în spate care arunca nisip cu o lopată pe şosea. Şi m-am gândit, precaut de felul meu, să îi fac nişte semne din faruri să mă asigur că mă vede că trec şi să facă o scurtă pauză…şi omul a făcut. Fix până când am ajuns în dreptul lui, după care mi-a aruncat aşa, razant, o lopată de nisip pe jumătate din maşină.
N-am reuşit să opresc, n-au oprit nici ei. Mă gândesc oricum că asta e distracţia lor la locul de muncă, aşa cum unii avem internetul şi alţii jumătatea de tărie…şi e mai bine că n-am oprit. Presupun că astfel am evitat o lopată în gură: pentru genul ăsta de oameni lovitura de lopată este ca o palmă uşoară.
Le transmit pe această cale multă sănătate şi toate cele bune.
Era, pe vremea ălora de care nu vorbim, o regulă locală (sau nu numai) prin care Primăria te pârlea cu o amendă serioasă dacă nu-ţi curăţai gheaţa/zăpada de pe trotuarul din faţa casei proprietate personală. Bineînţeles că pe-atunci când totul se rezuma la “noi şi ei”, tu-le muma-n cur de comunişti, asta îmi părea o chestie de-aia idioată venită de la ăia răi şi menită să îl facă pe bunicu’ să-i înjure şi mai abitir.
După ceva ani însă, când eram aproape să-mi rup piciorul în nişte nămeţi din faţa unei case, regula de mai sus (dacă s-a menţinut) nu-mi mai părea deloc o idee aşa de proastă, ba mai mult, îmi părea o chestie normală pentru o ţară civilizată, “ieuropeană”. Apoi au mai trecut ceva ani, am mai priceput nişte chestii şi mi-am pus şi eu nişte întrebări, ca şi cetăţeanul serios şi care se presupune că înţelege mersul lucrurilor: dacă sunt plecat de-acasă o săptămână şi ninge între timp, sunt amendat că n-am curăţat zăpada? Dar dacă sunt internat în spital? Şi o altă întrebare care vine firesc: ca şi cetăţean care plăteşte taxe şi impozite (să zicem că aş fi unul), ar trebui să am pretenţia ca “autorităţurile” să-mi cureţe trotuarul de zăpadă, sau asta e deja SF având în vedere că ăştia n-apucă să cureţe nici măcar şoselele?
P.S. Ăsta nu e un post de-ăla cu “ce de căcat e în România”, e doar o întrebare d-aia trecută prin cap în timp ce curăţam conştiincios zăpada de pe trotuar…
Mai jos câteva clipuleţe drăguţe de prin Braşov şi împrejurimi: Strada Aurel Vlaicu, varză, la Făget, varză, DN1, acceptabil pe alocuri. În schimb în Codlea, în afară că toate drumurile sunt îngropate într-un strat sănătos de zăpadă, cireaşa de pe tort este aşa zisa centură pe care cu greu vezi unde-i drumul. E distractiv, distraţi-vă:
A doua tură serioasă pe anul ăsta. Linişte, nu spuneţi nimic nimănui. Că sunt tare curios dacă ăia, curăţătorii de drumuri vor fi luaţi iarăşi prin surprindere.
Ştiu că toată lumea se întreba la prima ninsoare, dar nu mă pot abţine să nu mă întreb şi eu la rândul meu acum: cum paştele mamii voastre puteţi fi atât de imbecili încât să vă scuzaţi atât de pueril? Cum poate cineva să spună că a fost luat prin surprindere, la 45 de grade latitudine nord, în cadrul unei clime temperat-continentală, că a nins în decembrie?
Eu recunosc, iarna asta am fost un bou. De trei zile nu mişc maşina din parcare fiindcă am amânat nepermis de mult schimbarea cauciucurilor. Deci, teoretic, ar trebui ca eu să nu-mi permit să scriu asta.
Diferenţa, însă, dintre mine şi bizonii care încurcă circulaţia peste tot pe drumurile ţării este că eu…îmi las maşina acasă. Nu voi merge cu 20 la oră pe bulevardele Braşovului, nu voi ieşi să mă înfig în primul autobuz şi să blochez drumul vreo juma’ de oră, nu voi merge nici măcar să-mi iau ţigări până când condiţiile meteo îmi vor permite să mă duc cinci străzi mai încolo la service-ul unde am cauciucurile şi să le schimb. Până atunci, bou fiind, mă bucur de viaţa sănătoasă de pieton şi voi trage cu sete pe nări în fiecare dimineaţă o porţie din aerul rece de iarnă…pentru că merit.
Like
