Blogocular

Mai urmează?

Clic pe poză pentru efecte vizuale.

Poza vine de aici.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Chiar dacă eu o consider o stupizenie fără margini prin importanţa exagerată pe care ne-o dăm noi în general, istoria românilor aşa cum e ea scrisă din burtă şi adeseori în ciuda izvoarelor şi surselor clare, a dat legende. Şi după legende, fireşte, urmaşi. Moldovenii sunt urmaşii lui Ştefan, muntenii ai lui Mircea, oltenii sunt urmaşii lui Mihai, ardelenii, vorba bancului, urmaşii tuturor. În general românii sunt urmaşii cuiva, de la Traian, Decebal, Adam şi Eva, Isus şi alte legende, noi suntem urmaşi. Că aia ne-a rămas, vorba imnului. Nu ne interesează să ştim că Ştefan a fost un curvar şi-un beţiv, nu vrem să ştim dacă Mihai a făcut de capul lui Unirea sau i-au impus-o mai marii de la Viena, căcat, sunt eroii neamului şi aşa rămân. Eroi. Chiar şi cei ce furau ca să aibă bani de băutură, rebelii de demult denumiţi generic “haiduci” au rămas în conştiinţa neamului drept eroi. Să ne-nchinăm la ei deci, şi să cugetăm: cine oare, peste 600 de ani, va spune că e urmaşul marelui Boc sau al Marelui Comandant Suprem Băsescu? Sau al lui Ion cel Fericit, după zâmbet. Constantinescu se va pierde în negura istoriei în mulţimea de “escu” şi copiii de peste cincizeci de ani vor lua cu un punct mai puţin la teza la istorie fiindcă l-au confundat. Dar revenind, oare cum îi va vedea istoria pe ăştia de mai sus? Ăştia de acum vor mai avea urmaşi? Palma lui Băsescu va intra în legendă drept un gest cutezător împotriva trimisului duşmanului de moarte al neamului  încarnat în trupul unui prunc de zece ani? Dar Boc, în ciuda micimii lui, va fi considerat “cel mare”, asemeni beţivului simpatic ce a ţinut Moldova în spate aproape cincizeci de ani luptându-se cu turcii între partidele de sex cu toate femeile cu puls din Moldova timpului său?

Am scris asta pentru că am făcut acum ceva timp un pariu cu un amic, legat de Băsescu. Un pariu care sfidează tot ce înseamnă geopolitica actuală, logică sau bun simţ, interes naţional sau conştiinţă şi se leagă strict de efectul pe care acţiunile sentimentalisto-naţionaliste le poate avea asupra poporului însetat de sânge şi ştiri de la ora cinci. Nu vă spun încă despre ce este vorba, vă spun doar că unui om cu ambiţii mari şi suprasaturat de succes, după ce a câştigat orice cursă la care a participat şi a învins în orice luptă pe care a dus-o, nu-i mai rămâne decât un singur lucru: istoria. Fiindcă ce conducător, fie el şi doar puţin purtat de ambiţie, nu-şi doreşte să iasă din capitolul “celor 30 de ani de haos de după evenimentele din ‘89″ şi să prindă un capitol separat în manualul de istorie de peste sute de ani?

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!