Mă uitam zilele trecute la nişte imagini extraordinare cu România călcând în picioare Argentina la World Cup 94, asta după ce am văzut imaginile cu Gică Popescu şi Hagi jucând în meciul caritabil de acum câteva zile de la Lisabona. Şi mi-am adus aminte de noaptea aia nenorocită în care Suedia ne bătea la penalty-uri şi ne elimina în meciul imediat următor şi nimeni din cei adunaţi prin parcări în faţa televizoarelor (da, vorbesc de nişte vremuri în care oamenii simţeau nevoia să vadă un meci de-al naţionalei împreună şi scoteau televizoarele la patru dimineaţa în faţa blocului), nimeni, ziceam, nu era supărat pe vreun jucător. Am văzut oameni în toată firea plângând, oameni care consolau alţi oameni, am plâns şi eu, am trăit vreo 3-4 zile de doliu naţional. Dar când au venit acasă i-au aşteptat cu miile. Fotbaliştii echipei naţionale erau eroii noştri şi ăia erau, într-adevăr, generaţia de aur.
Cristian Chivu. Unul dintre fotbaliştii reprezentativi ai generaţiei actuale. Cariera lui a început, poate, cu golul marcat împotriva Angliei în 2000. Cârcotaşii spun că a fost din greşeală, eu le răspund că e fundaş. A jucat la Ajax şi ştiu fani ai lăncierilor din Amsterdam care şi acum plâng fiindcă le-a plecat. În Italia, la Roma, era al doilea cel mai iubit fotbalist după căpitanul Totti. Acum joacă la Inter şi îşi face treaba excelent.
Din păcate pentru el, generaţia actuală a naţionalei României nu l-a ajutat să rămână în istorie decât drept căpitanul unei echipe slabe a României, mediocră şi submediocră. Nu s-a auzit de el niciodată cum că ar fi rupt capete de ospătari, ar fi f***t actriţe porno (asta nu e chiar nasol), şi-ar fi băgat prafuri sub nas sau şi-ar fi injectat căcaturi. Niciodată. Şi poate chiar de aceea n-aş crede nici acum dacă aş vedea într-un ziar o ştire de genul şi aş fi mai mult decât convins că sunt doar cârcoteli.
Mutu. Adrian Mutu. Fost jucător al echipei naţionale de fotbal a României. Iar noi, fanii (încă) echipei naţionale îi dorim succes mai departe. Atât.
Ei bine dragi nepoţi, în echipa aia a ICIM-ului a jucat şi ăsta care vă scrie vouă, până prin clasa a şaptea, adică se lăsase cu vreo 2-3 ani înainte de finala asta. Pe mine mama şi tata nu m-au mai lăsat la fotbal fiindcă începusem să am rezultate slabe la şcoală, în speţă luasem un şapte la română.
Între timp însă am crescut, şi eu şi Mutu; el, vedetă internaţională, bate libieni la Florenţa şi eu, nici măcar vedetă locală, scriu pe-un blog. În româneşte. Tu-i mama lui de destin…
P.S. Eram un fundaş fantastic, puteam ajunge mare, şi-acum îmi vine să vărs o lacrimă când mă gândesc la destinu-mi amputat.
Fiindcă şi el s-a prins că ar fi mai mult decât jenant ca tanti Nuţi care trăieste cu cincizeci de euro pe lună să-i dea lui cinci…şi-ar mai fi nişte argumente dar îl lăsăm pe ăsta care eu zic că e de ajuns…
Propunerea a fost făcută acum ceva vreme de către Cristi Borcea. Am aşteptat să văd cum va evolua acest caz, am crezut că Roman Abramovici o să fie tentat să-şi adauge la nume “the merciful” şi la sfârşitul lecţiei o să-l elibereze pe Mutu de imposibila povară. Ei bine lucrurile nu se prezintă prea fericit şi metodele de a fenta această datorie sunt tot mai puţine. Una ar fi să renunţe la fotbal şi/sau să atace decizia în civil. Ambele variante ar putea provoca probleme şi mai mari. Normal, sunt şi vocile care sunt de părerea că “drogatul” ar trebui să plătească precum orice om normal şi să nu-şi mai facă toată planeta probleme din cauza lui. Ce plm, are ce să vândă. Este adevărat că omul şi-a făcut-o cu mâna şi nara lui, dar am şi câteva motive care mă fac să cred că varianta cu cheta nu este o ideea rea. Poate că sunt influenţat de cele două nopţi grele pe care le-am avut în acest weekend, but here I go:
* cheta naţională/internaţională etc. – fiind un caz deosebit, ar putea să prindă ceva expunere internaţională şi cred că s-ar strânge măcar o parte semnificativă din bani destul de uşor. Mă gândesc că donaţiile majoritare ar fi de 1,5 sau 10 euro , sume ce nu fac mare pagubă în niciun buget.
* normal, nimeni nu este obligat să fac nimic. Aşa că cei care sunt contra ar putea să-i lase în pace pe cei care vor să ajute. Normal, cu condiţia ca şi cei din urmă să nu-i deranjeze pe restul. Printre altele asta înseamnă şi NO SPAM.
* cel mai important răspuns este la întrebarea de ce? Chiar dacă a fost prost, chiar dacă vorbeşte de multe ori prostii, (stelist fiind chiar mi-aş dori să am ocazia de a-i trage câteva şuturi în fund), omul a contribuit mai mult la imaginea României decât toate bugetele aruncate pe campanii tâmpite. Tâmpite pentru că sunt mincinoase şi oricine ar veni la noi aşteptându-se sa găsească ce a văzut în clip ar pleca dezamăgit şi nu ar mai călca în veci pe aici. Şi nici cei pentru care este lider de opinie. Revenind, de câte ori a venit la naţională, chiar am simţit că se agită.
Poate cel fain gol pe care l-a marcat, cu un comentariu interesant:
Like
