Blogocular

Mai urmează?

Clic pe poză pentru efecte vizuale.

Poza vine de aici.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

După cum bine spune şi în descrierea clipului, ultimile amintiri înainte ca România să stingă lumina pentru jumătate de secol.

via

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Mai jos dovada clară că Mişel atingea, săruta şi mângâia copii. Dacă data trecută n-am avut nimic de comentat, de data asta nu mă pot abţine să nu remarc cum stimabila nu precupeţeşte niciun efort pentru a ne distra, urcând periodic pe net, cu mâna ei sau a vreunui supus de seamă, clipuri din ce în ce mai interesante. Că nu putem ignora, nu-i aşa, prezenţa discretă şi timidă a actualului maestru al muzicii uşoare româneşti, Laurenţiu Duţă, pe-atunci doar un puber nevinovat, de mânuţă cu cea cu care împărtăşeau pasiunea mistuitoare faţă de atingătorul de copii, acum decedat. Frază lungă dom’ne, felicitări c-ai ajuns la final.

Acum însă bucuraţi-vă în linişte de cele de mai jos:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Cine-şi mai aduce aminte de Pascu şi-a lui Mărie şi pachetul Connex Go, ce-i al tău e al tău?

Iaca şi continuarea. Cum ar veni după zece ani…

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Suntem vai de curu’ nostru. Şi nu precupeţim niciun prilej să o spunem tuturor:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Uitaţi-vă puţin la imaginile de mai jos. Sigur, există şi în State ceva asemănător dar ăia de îmbulzesc şi se omoară cu un scop: chilipiruri în singura zi din an când poţi cumpăra un televizor cu zece dolari. Şi da, în nebunia lor unii stau de cu noapte, cam cum stăteau ai noştri în fiecare noapte la coadă la lapte.

Dar ăştia de mai jos?

LE: după o a doua vizionare am ajuns la concluzia că este un viral excelent

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

via

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Din diverse şi variate motive (care în esenţă este unu’ mare şi lat, recunosc) am lunar “onoarea” de a vizita spitalul de dilimaci de pe Eminescu. Nu ştiu câţi se mai pot lauda cu aşa o experienţă (sâc!), ce ştiu cu siguranţă este că pe dinăuntru onorabilu’ stabiliment arată exact aşa cum îşi închipuie lumea.

Aştepând pe holurile spitalului bântuite de indivizi aparţinând diferitelor “specii”,  vine, adusă fiind de salvare, o femeie în plin atac de anxietate ( părerea mea!).Îi era frică de foc, de faptul că lumea o s-o uite acolo şi n-o să mai iasă niciodată, de întoarcerea acasă, etc.

Acum apare paznicul, care o recunoaşte şi o întreabă:

-   Şi copilul unde e?

-   Mi l-a luat soţul, că e sectant.

Şi şi-a amintit: că sectanţii o urmăresc, că vor sa o omoare şi alte lucruri asemenea. Şi ţipă, şi ţipă, şi ţipă…

La un moment dat se calmează şi zăreşte ecusonu’ asistentei de pe salvare, pe care o cheamă Pastor!!! Si bineînţeles că exclamă:

-  Doamnă, dar dumneata de ce eşti pastor???

Inutil să mai spun că urmează o nouă criză…

Întâmplarea se încadrează cu succes la categoria “viaţa ne-o trage la toţi” şi în contextul ăsta trebuie judecată. Iar mie personal îmi creează o serie de dileme existenţiale începând cu: chiar nu se putea ca pe asistenta aia să o cheme Ionescu, Popescu, Georgescu?!?

în loc de morală (pentru că fiecare este liber să înţeleagă ce şi cum vrea), prefer următorul citat: “Adio viaţă! Cu respect, Ion.”

Guest post de la cineva de care nu am voie să spun şi care sper că va mai scrie pe la noi.

2 people like this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Din simţ civic:

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Bă, e o plăcere să asişti cum comandă femeia de la chioşc ceva la distribuitor, pe banii patronului. În primul rând importanţa cu care o face. Îşi aranjează ţinuta, coboară ochelarii aşa încât să poată privi superior pe desupra lor şi începe:

- Dă-mi patru ciocolate Africana…trei plicuri de nes…aşa…un bax de Cola… unul de bere şi gata. Închide catalogul cu un gest la fel de superior ca un om cu multă treabă. Şi cam avea, că în afară de mine la coadă mai stăteau vreo doi neni cu paharele de vodcă goale şi care aşteptau cuminţi.

- Păi doamnă, zice vânzătorul-distribuitor, abil, aţi închis catalogul şi nici n-aţi ajuns la jumătate…

- De-aia că nu mai am ce lua…

- Păi uitaţi aici…e promoţie!

Tan-tan. Ochii femeii încep să sclipească, zâmbeşte cu grijă astfel încât să nu care cumva să-şi trădeze intersesul, aruncă un ochi pe sub ochelari către promoţie şi pe unul îl păstrează sus, privind peste ochelari şi străduindu-se să nu-l scape din ochi pe cel din faţa lui. O negociatoare desăvârşită, un rechin al afacerilor cu pufuleţi, un jucător de poker care-şi vânează prada etc etc etc:

- Şi în ce constă, mă rog, promoţia asta?

- Păi…dacă luaţi un bax de-ăsta şi-un bax de-ăsta…vă dau…ăăă…un tricou cu Dedeman!

- Mda…un tricou. Bine, dă-mi un bax din ăsta!

- Păi şi din celălalt trebuie pentru promoţie…

- Bine, bine, zice asta a noastră udă toată, şi din ăla unul, ce să fac acum, să mă cert cu tine??

Abia aştept să o văd data viitoare când voi mai sta cinci minute la coadă după o cafea şi-n pachet de ţigări privind superioară peste ochelari şi de sub tricoul ei roşu, nou nouţ, cu Dedeman.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Că dacă aşa-i spunem noi, de ce i-ar spune ei altfel? Şi de aici plecând, trebuie să vă spun că nu o dată am fost corectat superior de către vreun mecanic mai sfătos atunci când am spus “jante”. “Ce băă, de genţi zici tu? Păi genţi bă nu jante, ce-i alea jante?” Mda, forţaţi de pulimea convinsă că are dreptate, prevăd că în curând vom fi siliţi să acceptăm că “jenţi” sau “genţi” sunt termeni acceptaţi:

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Merită tradus și pus și în România.

De pe www.rue89.com – via Hotnews.ro

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

1 person likes this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Toți au auzit de România și toți știu acum că suntem niște proști. Partea bună e că și noi știm că toți ceilalți sunt cel puțin la fel de proști ca și noi și putem profita de asta:

De aici, unde mai găsiți vreo trei dintre care și una de la geniile pe care am încercat noi din răsputeri să-i copiem acum vreun secol și ceva. Plus o poveste de Oscar generată tot de ignoranța unora și de imaginația bolnavă a românului. Totul învăluit într-o aură mai comică decât vă imaginați și privită cu fruntea decrețită, așa cum ne stă nouă bine din vremuri străvechi…

LE: Și aici cum și-au cerut ei scuze când s-au prins cât sunt de proști:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Aproape ca ne-a facut:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!