Blogocular

Am ajuns azi în Sinaia pentru câteva ore, în vizită la nişte prieteni. Care prieteni s-au gândit că e o idee bună să aruncăm o privire prin centru unde se desfăşura un eveniment gen “zilele oraşului”, de data asta intitulat “Sinaia Forever”. Mulţime cât cuprindea parcul ăla, inclusiv zonele verzi şi alte chestii altădată protejate. Dezmăţ popular cu tente electorale, un eveniment sec, fără sare şi piper. Am stat vreo douăzeci de minute în care nu am reuşit să înţeleg în nici un fel legătura între berbecuţii la proţap şi cuvântul “forever” din titulatura evenimentului. Tradiţionale chinezeşti, domne, mici, piţa…Am râs însă vreo cinci minute de doua piţipoance care îşi dădeau duhul pe scena şi care au fost prezentate drept noile andrele. Am plecat liniştit fiind că n-am pierdut nimic din schimbările pe care le-au suferit evenimentele de genul ăsta în cei zece ani de când am fost ultima oară la vreunul. Bleah.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Poiana Stânii Regale.

Drumul.

Dacă urci către Cota 1400, cu maşina, dinspre Sinaia, ai două variante. Să mergi la Cota 1400 unde să-ţi poluezi creierul, ochii şi urechile, sau să virezi la un moment dat la dreapta după indicatorul care te ghidează către Poiana Stânii. Recomand varianta a doua.

Read the rest of this entry »

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

În acest sfârşit de săptămână la Sinaia este un fel de festival al ţiganilor. Produse hand-made, muzică ţigănească şi alte chestii tradiţionale de-ale lor. O scenă, grătare şi toată ţigănia, să zic aşa. Şi nu, nu am văzut ţigani burtoşi coborând cu greu din Mercedes. Cel puţin ieri când am fost eu nu erau. Însă erau o grămadă de ţigani îmbrăcaţi autentic, cântând autentic şi dansând autentic. Ba chiar era unul care a spus ca el este ţigan şi nu rrom. No, cu ăştia nu mi-e ruşine.

P.S. Dacă mai aveam răbdare câteva minute sau zeci de minute dădeam nas în nas cu dom’ preşedinte Băsescu. Numai că nu era încă destul de multă lume ca să merite să apară şi n-am mai avut chef să-l pândesc. M-a distrat însă vorba unui ţigan: “Păi dacă în Maramureş s-a îmbrăcat în oşan, poate şi la noi se îmbracă în ţigan…”

O mică galerie foto mai jos…

Read the rest of this entry »

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

In Sinaia, la Vodafone, toţi clienţii sunt mulţumiţi. Pe bune, uitaţi-vă in poza de mai jos cu “panoul de onoare”. Sau o condică de reclamaţii mai modernă. Toate, dar absolut toate comentariile ălea sunt de bine. Funny.

A, şi dacă vedeţi acea faţă tristă sa ştiţi că ăla nu este nicidecum un comentariu negativ. Este doar un blank.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Am trecut de mii de ori prin Sinaia, am şi dormit aici de câteva ori însă niciodată nu mi-am luat destul timp ca să o descopăr cu adevărat. Fiindcă reacţia normală atunci când treci prin Sinaia este să te grăbeşti să ieşi din acest orăşel care pare că s-a transformat într-o mică suburbie a capitalei. Hm, cred că am folosit un cuvânt cam mare când am spus “€œdescopăr”. Practic nu e nimic de descoperit, trebuie doar să dai la o parte praful jegos depus odată cu debandada de după ‘89, apoi stratul la fel de jegos ,dar întărit deja, al celor 50 de ani de blestem comunist. Şi apoi, dacă eşti norocos, poate reuşeşti să mai găseşti câte-un colţ de Românie interbelică sau câte-o atingere de arhitectură nemţească venită odată cu regii noştri de demult. Ba chiar ai putea să te caţeri, preferabil pe jos şi nu cu maşina până la Stânca Franz Joseph , de lângă Poiana Stânii, unde se spune că însăşi regina îşi sorbea dimineaţă cafeaua şi de unde ţi se întinde la picioare întreaga Vale a Prahovei, cu munţii şi văile ei şi toate sătucurile şi orăşelele tranformate în timp în staţiuni. Singură problemă pe care o pot întâmpina ochii tăi în căutare de istorie şi frumos ar putea fii amestecul vulgar al vilelor de sute de mii de euro aruncate peste tot, aiurea, fără nicio logică în pădure sau în locul unde odată a fost probabil o padure€.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!