Blogocular

Cine ştie de ce-am stat eu în cosmopolita metropolă Turda o oră în coloană ultima oară când am fost la Cluj? Să fie accident, să fie trafic (că Turda e oraş mare) sau să fie că ziua în amiaza mare munictorii vopseau cele doua treceri de pietoni din centru?

În altă ordine de idei, cine ştie cum se dau amenzile de parcare în cosmopolita metropolă Braşov de această dată? Hai să vă spun eu, că nici eu n-am ştiut până de curând:

- te uiţi cu ochi de vultur la toate maşinile care vin în parcarea pe care o păzeşti.

- pândeşti de fiecare dată maşina în care este doar şoferul

- remarci instinctiv dacă are sau n-are mărunt, cunoscut fiind faptul că aparatele din Braşov nu funcţionează decât cu fise ca telefoanele de pe vremea ailaltă.

- te pui în poziţie de plecare atunci când omul se îndepărtează la mai mult de 50 de m de maşina pe care a lăsat-o cu avariile pornite, purtând o bancnotă de 1 leu pe care vrea s-o schimbe.

- aştepţi până când omu’ intră într-un butic sau ceva.

- ATACI!

- eşti atent ca atunci când faci poza să nu se vadă avariile, laşi amenda şi pleci.

Acum câteva săptămâni l-am prins şi m-am pus în faţa numărului atunci când încerca să îmi pozeze maşina. După câteva ture în faţa şi în spatele maşinii şi după ce am trecut prin vreo trei etape de negocieri (care au inclus “demontez numerele”, “îţi sparg camera”, “eşti nesimţit” şi râsete isterice), vulturul s-a îndepărtat urlând că mă poate poza şi în mers. I-am transmis că mă poate poza şi mai târziu, în trafic, că mai trec p-acolo. Sau îi pot trimite pe mail o poză cu mine dacă vrea.

Ieri însă, nu l-am mai prins. Pe Victoriei, în faţă la ING, vulturul m-a învins. Şi nu a mai contat că m-am întors în cinci minute, fluturând victorios în mâna dreaptă bonul de parcare precum un copil care a câştigat un leu la loz în plic şi nici că maşina avea iarăşi avariile pornite. Vulturul a fost de negăsit mai apoi timp de 30 de minute. Ştia el de ce.

Am fost învins deci, dar vânătoarea continuă.

3 people like this post.

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Eu recunosc, iarna asta am fost un bou. De trei zile nu mişc maşina din parcare fiindcă am amânat nepermis de mult schimbarea cauciucurilor. Deci, teoretic, ar trebui ca eu să nu-mi permit să scriu asta.

Diferenţa, însă,  dintre mine şi bizonii care încurcă circulaţia peste tot pe drumurile ţării este că eu…îmi las maşina acasă. Nu voi merge cu 20 la oră pe bulevardele Braşovului, nu voi ieşi să mă înfig în primul autobuz şi să blochez drumul vreo juma’ de oră, nu voi merge nici măcar să-mi iau ţigări până când condiţiile meteo îmi vor permite să mă duc cinci străzi mai încolo la service-ul unde am cauciucurile şi să le schimb. Până atunci, bou fiind, mă bucur de viaţa sănătoasă de pieton şi voi trage cu sete pe nări în fiecare dimineaţă o porţie din aerul rece de iarnă…pentru că merit.

LE:

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Este ca şi cu o prietenă curvă pe care o prinzi cu diverşi dar de fiecare dată îi mai dai o şansă fiindcă speri că e “material” bun şi se va îndrepta. Apoi o prinzi iarăşi, fireşte.

Aseară m-a claxonat prelung un bizon fiindcă oprisem la o barieră pe jumătate coborâtă, dar când m-am dus să-l întreb ce vrea să-mi zică de m-a atenţionat atât de vehement, n-a vrut să comunice cu mine şi s-a încuiat în maşină, privind fix în faţă şi deloc către subsemnatu’. Apoi am petrecut cinci minute minunate unul în compania celuilalt, fiecare cuminte în maşina lui, aşteptând să treacă o locomotivă. Şi-am plecat fără alte discuţii.

P.S. A doua parte v-am povestit-o doar ca să mă dau mare că am coborât şi eu în sfârşit din maşină ca să cunosc un bizon. Şi spre surpinderea mea, faţa mea arată la fel ca înainte, nimic schimbat.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Stăteam la coadă pe o străduţă lăturalnică, în maşină, alături de alte patru-cinci maşini, aşteptând un moment prielnic să ieşim în strada principală. Din spate, apare un Taxi alb, ramâne o secundă la coada coloanei apoi iese, ne depăşeşte pe toţi, frânează pentru o secundă în capăt, se încadrează rapid, taie scurt faţa unei alte maşini şi-şi vede de drum. Noi, prostimea, am mai stat vreo două minute până am reuşit să ieşim, strada principală fiind destul de aglomerată.

Nu-i aşa că este reprezentativă imaginea pentru societatea noastră, şi nu numai? Patru proşti respectă regulile, vine descurcăreţul adaptabil şi capabil să găsească soluţii rapide la orice problemă, ăla supravieţuieşte rezolvând problema şi tolomacii care respectă regulile o freacă aşteptând nemurirea.

P.S. Darwin a fost genial pe alocuri:

“Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile.”

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Stăteam şi mă gândeam la o trecere de pietoni de ce suntem noi, românii, atât de ciudaţi? Pe bune, am încercat chestia următoare la mai multe treceri de pietoni: opreşti, le cedezi trecerea, şi în afară de faptul că nu se mişcă nimeni până nu opreşti maşina de la două sute de mii de kilometri, se uită urât la tine. Cel puţin mustrător. Negreşit. Nu conteză că tu le zâmbeşti, nu contează că ai oprit şi deci ai făcut ce trebuie să faci, ei se uită urât ca şi când tocmai le-ai parcat maşina în sufragerie. Eu nu reuşesc să mă adaptez şi nici să înţeleg atitudinea asta care predomină, de noi şi ei. Noi pietonii, ei şoferii. Noi angajaţii, ei patronii. Noi aştia de după tejghea, ei ăia care ne păcălesc…aproape întotdeauna există “noi şi ei”. Să fie stres? Să fie cei cincizeci de ani de comunism în care “noi şi ei” devenise mod de viaţă? Sau să fie doar o trăire lăuntrică specifică creaturilor slabe, neînsemnate, cum că ar fi în permanenţă în pericol?

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Se dă una bucată semi-băiat-de-bani gata şi una bucată gagică, mai săracă, dar cinstită. El, curu-n maşină dintotdeauna, maşină de la 18 ani, maşină şi acum. Autostop? N-a auzit de el. Ea? Nimic. Autostopul? Principalul mijloc de deplasare “extraurban”. Discuţie în maşină. Că de ce el nu ia niciodată autostopişti, el că nu-l interesează, ea că nu e uman…nesfârşit. În toiul dialogului care se apropia vertiginos de o ceartă idioată, tipică de altfel, pe marginea drumului pe care “navigau” cei doi apar patru bucăţi femei, la vreo cincizeci de ani, proaspăt ieşite de la schimbul doi de la o fabrică din sătucul prin care treceau. El nervos probabil, sau sătul de gură şi de părerile eronate ale gagicii, trage brusc pe dreapta şi se oferă să le ia pe toate patru. Aşa, ca să arate şi el că e uman. Cu orice risc. Chiar şi cu riscul să nu încapă toate patru. Că deh, femeile erau muncitoare vânjoase crescute pe slănină şi pită cu untură. Primele trei se înghesuie urgent în spate, murmurând în continuu cuvinte de mulţumire şi fericite de norocul pe care l-au avut. A patra? Ei bine a patra ,cu o privire cel puţin mofturoasă, le spune celorlalte trei cum că ea nu se urcă să se înghesuie după atâtea ore de muncă în maşina aia cu două uşi şi prea puţin spaţiu în spate.. Ălea hai, aia că nu, baiatu’ nostru privea tâmp şi asculta răbdător gândindu-se că poate aşa se face atunci când iei autostopişti. Adică probabil se simţea chiar puţin vinovat că nu putea oferi condiţii mai de doamne-ajută bietelor femei care, săracele, tocmai ieşiseră de la muncă. Totul durează, să zicem, un minut, după care într-un final mofturoasa se lasă convinsă cu greu şi îşi înghesuie curu’ lăbărţat lângă celelalte trei cururi aşijderea. Se pleacă. Trec cinci minute. Din spate se aude aceeaşi voce ascuţită a mofturoasei care se plângea celorlalte trei cum că în afară că e înghesuială, mai e şi muzică “ca la nebuni”. Baiatu’ nostru, politicos şi bine educat, o dă mai încet. În fine, se ajunge în următorul sătuc. La destinaţie. “Pe unde vă las”…Pai în centru e bine”. Baiatu’ nostru opreşte maşina, fără să crâcnească, fix în locul indicat. Cele trei coboară. A patra, nu. Întreabă: “Pai nu mergeţi până în Reconstrucţia?” “Ce e Reconstrucţia?” “Pai unde stau eu, aici aproape”.” Păi nu că deja am trecut de unde mergeam noi..” Ea: “Nu pot să cred”.

În tot acest timp nu aţi mai auzit nimic, nu-i aşa, de fata săracă, mama răniţilor, pusă pe fapte bune? Nu, fiindcă ea a stat cuminte, pe scaunul din dreapta, fără să zică nimic. Şocată sau nu de doamna căreia i se cuveneau servicii de hitchhiking all-inclusive, abia acum se trezeşte şi decidă să re-intervină în povestea noastră, coborând din maşină şi spunând, cu ochii aproape în flăcări, doar atât: “Doamnă, vă rog să coborâţi din maşină. ACUM”

Cu multă impertinenţă ne asumăm meritul că voi, ăştia care ne citiţi, aveţi încredere în noi, ăştia care scriem pe www.blogocular.ro. Şi acestea fiind spuse vă mai zicem cu mâna pe inimă că această poveste este una foarte reală. Nu am reuşit să stabilim însă, nici după dezbateri îndelungi, dacă femeia era drogată şi dacă da, cu ce mai exact. Fiindcă feelingu’ trebuie să fie bestial.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Ii doresc multa putere de lupta. Ii doresc sa isi revina. Fara un picior, fara o mana, fara un ochi, dar sa traiasca. Fiindca toti vrem asta, nu? Vorbesc de imbecilul care a omorat 13 oameni in accidentul din imaginile de mai jos. Insist sa nu va uitati decat daca aveti nervi tari.

In alta ordine de idei ma intreb daca incompetentii aia de militieni au invatat in cacatul ala de scoala de cordoane de politie care sa incercuiasca locul ala blestemat si sa nu lase rudele si restul satenilor sa ii admire pe sarmanii aia intinsi pe jos, morti. Mi se face din ce in ce mai scarba ca traiesc in nenorocita asta de tara. La propriu. Imi vine sa vomit.  Si nu din cauza accidentului. Astea se intampla si idioti sunt peste tot. Ci din cauza faptului ca suntem o natie blestemata, insetata de imagini ca cele de mai jos si care reusim sa transformam in show negru orice eveniment tragic si sa ne smiorcaim dupa audienta sprijiniti cu bocancii in corpuri sangerande. Nu e vorba de Realitatea aici. De noi toti. Nu dati click pe “read more” daca sunteti de acord cu mine. Consider ca pentru orice om intreg la mine o stire care sa iti spuna ca a avut loc un accident in care au murit 13 oameni, e de ajuns. Eu imi cer scuze ca am pus aceste imagini pe acest blog. Promit ca e ultima data cand ma folosesc de asa ceva chiar si pentru a crea contextul a ceea ce am scris mai sus.

Read the rest of this entry »

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Ce face un bucurestean care traverseaza un fluviu, in masina, pe un bac? Constata ca e blocat in trafic si claxoneaza. Din reflex. (nu e banc)

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Si daca nu se intampla sa se opreasca in coloana o prindeau fix ****.

Later edit: mie-mi pare pe opium mai degraba politistul care da declaratii.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

…liniile intrerupte – unde este permisa depasirea – puse fara creier. Adica acele linii intrerupte unde te bagi in depasire gandindu-te ca rahatul care a gandit toata treaba stia ce facea si apoi te trezesti ca de fapt…urmeaza in cativa metri o curba.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

…este si va fi mereu imbecilul care merge pe prima banda, cand are ditamai banda a doua libera, in dreptul unei benzinarii din care se chinuie sa iasa 3 masini. Si stau dupa el, toate trei, fiindca el merge catinel catinel cu patruj’ la ora. Pe prima banda, singur cuc.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Am masina mai buna decat avea taica-meu la varsta mea. Conduc mai bine decat conducea taica-meu la varsta mea. Am mai multi km decat avea taica-meu la varsta mea. Sunt mai talentat in ale condusului decat era taica-meu la varsta mea. Conduc chiar mai inconstient, eu n-am copii cum avea taica-meu la varsta mea. Am autostrada pe care sa merg, si taica-meu n-avea la varsta mea. Si totusi, fac de doua ori mai mult pana la mare decat facea taica-meu la varsta mea…

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

…dupa 20 de ani de fum si praf si tiristi care iti rup capu’ fiindca ii depasesti cand fac pisu. V-ati trezit din betie printr-o gara din vest in vreo delegatie oficiala si-ati vazut niste platforme si nu stiati ce e cu ele? Si dupa 20 de ani ati invatat o boaba de engleza si-ati aflat si v-ati gandit sa faceti si voi un “experiment”? Sunt curios daca chestia asta va tine. Sau vor aparea ceva baietei cu trenuri private. Se poate oare? Mda…se poate.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

Va urasc pe toti aia care mergeti cu proiectoarele de ceata aprinse in conditii de vizibilitate perfecta si va urasc si mai tare pe aia care mergeti cu stopul de ceata pornit in acelesi conditii, in coloana. Mai ales noaptea.

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!

De fiecare data cand merg pe DN1, si din pacate merg cam des, ma mir ca prostu’ de parca n-as sti deja cat de multi jegosi sunt pe drumurile noastre. Discutia e veche, dar acum la cald nu pot sa nu-l “remarc” pe agitatul inzestrat cu creier de vrabie care facea cu farurile in coloana, numa’ asa ca trecea el si poate avea treaba. Dar asta a fost doar incalzirea. Apogeul acestei sesiuni de DN1 mi-a fost “furnizat” de meseriasul sofer de TIR de Bucuresti care pe centura Sinaiei era sa ma bata ca am vrut sa-l depasesc cand el era pe-afara la pipi.

Read the rest of this entry »

Like

Unlike

Pune şi pe Facebook!